Ochii cei noi

Un evantai imens mă acoperi în aripile sale și un delfin decupat dintr-un mozaic îmi invadă retina. Simțeam cum întregul meu corp se prăvălește într-un amestec de culori, de gusturi fade și de imagini neînțelese. Pînă atunci nu crezusem că pot exista atîtea senzații, atîtea sentimente și mai ales atîta lipsă de împotrivire din partea-mi — urma să întru într-un alt labirint, dar căruia nu-i mai puteam spune acum viață și pentru care, deocamdată, orice nume era de prisos. M-am lăsat purtat de acel mamifer straniu și am simțit cum încep să cobor, să alunec din mine.

Începea marea călătorie ori, în lipsa altui nume, așa avea să rămînă pentru mine.

Albastru orbitor, purpuriu plin de mister și de umbre, fluturi stingheri, un surîs pierdut pe buzele unui surd.

M-am rostogolit din sorb și nisipul mi-a zgîriat fața.

Un bătrîn se aplecă asupră-mi și, cu un gest ce întîi mi s-a părut plin de dușmănie, dar pe care mai tîrziu l-am simțit verzui, mi-a atins ochii. O durere cumplită m-a sfîșiat ca și cum cineva, cu întregu-i corp, ar fi pătruns în mine doar prin acele două strîmte porți. După un timp am reușit să-mi dezlipesc pleoapele și am întîlnit din nou privirea rece a bătrînului.

Se mai uită o dată la mine și, grăbit, scoase din buzunar o pereche de ochi, aveau un iris înfiorător, de un vioriu straniu, și i-a îndesat peste ceilalți. Am vrut să țip, dar o gheară mi se încolăcise deja în jurul gîtului și se strîngea.

Culori absurde mă învăluiau și flori cenușii îmi loveau creierul, degete ciupind coarde invizibile. Ochii primiți erau filtrul de care aveam nevoie pentru noua lume, pentru noile culori și senzații, pentru noua durere.

Un bătrîn argintiu se pierdea în imensitatea unui apus cafeniu. Nu-l mai recunoșteam. Gura mi s-a deschis și am reușit să țip, dar era prea tîrziu: oceanul se prefăcuse în sînge. Pe țărm un trup. Să fi fost al meu? Ochii cei noi nu mai recunoșteau însă mărturiile lumii de pînă atunci.

Eram obosit și m-am întins să dorm. Ultimul gînd a fost o rugăciune: „Doamne, nu mă lăsa să visez! Veghează! Alungă nălucirile!”